de Ștefan TRÂMBACIU
În urmă cu 5 ani, într-o zi de duminică, această lume a devenit mai săracă prin dispariția unui simbol al culturii muscelene – istoricul prof. univ. dr. Ştefan Trâmbaciu. S-a născut în data de 14 mai 1942, şi a fost profesor universitar, conferenţiar universitar, cercetător ştiinţific gradul 1, director al Muzeului municipal Câmpulung şi şef de catedră Istorie la Universitatea din Piteşti. Cetăţean de onoare al Argeşului, dar şi al municipiului Câmpulung, Fiu al Argeşului şi Muscelului, prof. univ. dr. Ştefan Trâmbaciu va rămâne un etalon al istoriei locale. Fără îndoială, istoricii români i-au recunoscut meritele deosebite care l-au propulsat în primele rânduri ale valorilor istoriografiei româneşti.
Dacă vrei să studiezi istoria Câmpulungului şi a judeţului Muscel, a învăţământului muşcelean şi a obştilor săteşti, dar şi multe alte teme, trebuie să apelezi în mod obligatoriu la volumele şi studiile publicate de „Domnul Profesor”.
În decursul atâtor ani puși în slujba culturii muscelene, prof. univ. dr. Ştefan Trâmbaciu a desfășurat o bogată activitate didactică, de cercetare științifică și arheologică. Mai avea încă atâtea de spus și de făcut, lucrări de scris, pentru care realizase deja partea de documentare, altele doar de finalizat sau doar pasul spre publicare. Prin bunăvoința familiei, aducem la lumină fragmente din cartea ”PRIMĂRIA”, lucrare în curs de apariție.
(Carmen-Victoria BÂRLOIU)
… Anul 1864 a fost un an destul de greu în istoria primăriei din Câmpulung. A fost anul în care s-a făcut trecerea de la magistratură, care funcţiona conform Regulamentului Organic intrat în vigoare la 1-13 iulie 1831 în Ţara Românească şi a îmbunătăţirilor aduse ulterior acestuia, la Primărie ca formă de organizare administrativă stabilită prin Legea comunală de la 31 martie 1864, a Legii electorale din 2-14 iulie 1864 şi a Legii nr. 396 din1864 pentru înfiinţarea Consiliilor judeţene.
Ultimul magistrat numit pe timp de un an de Domnitorul A. I. Cuza a devenit primul primar al Câmpulungului (numit tot de Domnitor). El a fost Scarlat Angheleanu. Acestuia i-a revenit sarcina reorganizării comunei urbane Câmpulung şi a administraţiei ei, ajutat fiind de Marin Ion şi P. Aninoşanu (ajutori de primar), dar şi de consilierii Ion Ciolan, Ion Iancu şi secretarul A. Piteşteanu. Unii dintre aceştia vor ajunge primari în anii următori.
Şi pentru că legea prevedea că primarii sau preşedinţii comisiilor interimare erau răspunzători băneşte pentru cheltuirea bugetului, pentru licitaţiile organizate, pentru pagubele create din vina lor sau pentru împrumuturile făcute nelegal, aceştia erau foarte atenţi cu cheltuirea banilor publici şi, în general, cu măsurile administrativ- fiscale pe care le luau.
Cum primăriile erau obligate să se aboneze la Monitorul Oficial, la 26 august 1865, primarul cere aprobarea Comitetului Permanent al Prefecturii pentru plata sumei de 78 lei şi 30 parale, care reprezenta preţul monitoarelor care s-au repartizat în anul 1864 la cancelariile suburbiilor Schei, Bughea, Malu şi Mărcuş, pentru a se trece în Condica de Cheltuieli a anului curent.
Schimbându-se organizarea administrativă a ţării, primarul a comandat, adaptându-se noilor legi, la Ministerul de Interne două sigilii (peceţi), care au venit în decembrie 1864, unul pentru cerneală şi unul pentru ceară. El cere aprobarea aceluiaşi Comitet Permanent să le plătească.
Trecând la aplicarea noii legislaţii, Consiliul comunei urbane Câmpulung întocmeşte un proiect de buget pentru anul 1865 ,care, conform legii, a fost afişat la primărie pentru a fi cunoscut de orăşeni. Fiind studiat de o parte a negustorilor din oraş, aceştia constată că exerciţiul anului 1865 este …prea mult împovărător în contribuţiune şi calculat în cheltuieli. Ei constată că în buget există o singură clasă clasificată la contribuţiuni, adică noi, comercianţii, şi toţi ceilalţi proprietari, funcţionari, meseriaşi şi alţii sunt excluşi cu desăvârşire la nici o contribuţie. Aceştia consideră că îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea comunei este o datorie care priveşte pe toţi locuitorii, conform art. 124, cap. 13, din Legea comunală şi cer ca aceste contribuţii să fie plătite de toţi locuitorii în parte după starea şi puterea lor, protestând pentru înscrierea numai a lor pe lista contribuabililor la buget. Totodată comercianţii cer ca primăria să facă şi o popularizare mai bună a prevederilor Legii comunale. Adresa, care a fost semnată de peste 50 de negustori, a fost înaintată Comitetului Permanent judeţean, creând o atmosferă de nelinişte, în final întocmindu-se un tabel cu 1498 de locuitori din Câmpulung, de diferite profesii şi clase (cinci), conform art. 124 din Legea comunală, impuşi şi ei la impozite. Pentru impunerea la taxe mai mari protestează si negustorii de mărunţişuri, de băcănie, bumbăcărie, blănărie, fierărie, de ceară nefabricată, albă şi galbenă.
Se ştie că, în perioada la care ne referim, aproape întregul comerţ se făcea de către negustorii angrosişti, categorie socială care, în tot secolul al XIX-lea se va găsi în relaţii conflictuale cu boierii pe care încercau să-i imite, ei devenind foarte bogaţi.
Pentru sediul prefecturii a fost cumpărată casa Mariei Florentie care să servească pentru prefectură şi casierie, fiind de neapărată trebuinţă în Câmpulung.
Prima măsură luată de beneficiarii acestei legi a fost să mobileze spaţiile clădirilor în care a funcţionat, până în anul 1864, Magistratura şi Ocârmuirea. Magistratura a funcţionat în casele Gheorghiu, închiriate în continuare de primărie, care se aflau cam în locul unde, în anul 1907 a fost construit localul primăriei şi cazarma pompierilor şi unde se găsea şi piaţa, cunoscută sub numele de Piaţa magistratului.
În anul 1865 a fost numit pentru a doua oară primar al comunei urbane Câmpulung tot Scarlat Angheleanu, împreună cu consiliul format din N. Şerbănescu şi D. Rizeanu, oameni cu experienţă în administraţie, ei activând şi până atunci ca membri în consiliul urban.
La 28 octombrie 1865, odată cu sediul prefecturii, se stabileşte ca să fie întrebuinţată la cumpărarea caselor lui George Ghermănescu în care este astăzi spitalul, suma de 44.949 lei şi 14 parale, sumă care a rămas necheltuită pe anul financiar anterior.
S-au continuat şi după 1864 lucrările de sistematizare ale oraşului şi de aliniere a caselor, mai ales străzile centrale.
În anul 1864 Ioan Florian, fost magistrat al Câmpulungului în 1862, construieşte o casă pe strada Mircea Vodă, încălcând planul de sistematizare al oraşului și, deşi a fost atenţionat să-şi retragă clădirea ca să nu stranguleze strada, nu o retrage şi o zideşte cu un stânjen şi două palme (în realitate 7 palme) mai în uliţă decât însăşi poarta dumnealui care altădată a servit de normă pentru alinierea stradei 14. La 24 iulie 1864, Prefectura judeţului Mușcel îi pune în vedere să o dărâme… şi a o pune în linie dreaptă cu celelalte case vecine pentru a se lărgi uliţa.
Această acţiune de sistematizare a continuat în tot secolul al XIX-lea, dar şi în cel următor, pentru că nu se putea aplica sistematizarea la linie a caselor într-un timp scurt.
La 2 ianuarie 1865 primarul Scarlat Angheleanu reia discuţia procesului verbal încheiat în consiliul urbei prin care trebuiau stabilite regulile pentru interzicerea închiderii de loturi de teren din izlazul oraşului, care au fost discutate intr-o şedinţă anterioară, dar procesul verbal nu a fost semnat de toţi consilierii, cerând … să aprobaţi părerea consiliului să avem acest răspuns 16, pentru că el a fost semnat numai de cinci membri ai consiliului comunal.
O sarcină de mare importanţă pentru primar a fost aprovizionarea oraşului şi a locuitorilor săi cu alimente şi cu alte produse care erau necesare populaţiei. Licitaţiile pentru aprovizionarea oraşului erau anunţate la începutul anului, astfel încât ele să fie cuprinse şi în bugetul de execuţie. Ofertele erau înaintate Ministerului de interne, astfel că erau acceptate cele care aveau preţurile cele mai avantajoase pentru casa comunală, aşa cum s-a întâmplat la 14 ianuarie 1865 când un negustor prezintă cinci liste pentru licitaţiile care erau planificate să aibă loc. La 22 februarie 1865 se organizează o altă licitaţie pentru aprovizionarea cu lemne de foc a Consiliului şi Comitetului Permanent al judeţului Mușcel, pentru cantitatea de şase stânjeni, la care se prezintă numai negustorul Constantin Popescu din Câmpulung, cu o ofertă de 64 lei stânjenul şi, pentru că la două publicaţii nu s-a mai prezentat nici un alt ofertant, licitaţia îi este adjudecată, dar el era obligat să depună lemnele la preţul stabilit care vor fi plătite după ce se va primi bugetul aprobat pe anul acesta, până atunci, spune primarul, pe rezoluţie se va prinde la dosar.
Aprovizionarea cu produse alimentare era însă prioritară pentru primar. La 12 martie 1865 el se adresează Consiliului Judeţean pentru a obţine aprobarea pentru încheierea contractului cu coorporaţia măcelarilor din Câmpulung, pentru asigurarea cetăţenilor, pe timp de un an, cu articolele de carne de vită, de miel şi seu pentru gătitul bucatelor, anexând şi un proces verbal al licitaţiei care a avut loc şi la care nu s-a prezentat nici un alt candidat timp de 24 ore cât prevedea legea cu un preţ mai favorabil în folosul obştii.
O altă adresă este prezentată Comitetului Permanent, la 3 aprilie 1865, tot pentru un contract încheiat pentru aprovizionarea oraşului cu carne de vită.
Contracte asemănătoare au mai fost semnate cu negustorii tutunurilor şi tabacurilor care, pe lângă înscrierea pentru licitarea bunurilor lor, vor să ajute, chiar cu bani, la strângerea taxelor fiscale din mahalalele Schei, Bughea, Malu şi Mărcuş, foarte greu de strâns, dar pe care Comitetul Permanent al judeţului Mușcel îl refuză.
