Ornamentica cămășii femeiești din Mușcel
de Sanda SAFTA
Noblețea și frumusețea costumului mușcelean au impresionat de-a lungul timpului și maeștrii ai picturii românești – Nicolae Grigorescu, Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Carol Popp de Szathmári – acuarelele, desenele și uleiurile lor înfățișând diversitatea și unicitatea acestuia, uneori cu piese ca o adevărată operă de artă. Portul popular femeiesc în zona Mușcel este tipul de costum cu fotă compus din: ie (cămașa femeiască), fotă, bete, acoperământul capului (broboadă, maramă, pălărie) și încălțămintea (scarpeți, opinci, ghete). Iile din colecția de port popular sunt foarte valoroase din punct de vedere artistic, majoritatea datând de la începutul sec.al XX-lea, lucrate cu măiestrie, pasiune și artă, de către țăranca mușceleancă. Elementele ornamentale și cromatica cu note specifice diferențiază meșteșugul de la o zonă la alta, păstrând astfel unicitatea dar și secretul ornamentului brodat. Din punct de vedere cromatic, ia este lucrată cu fir de arnici sau de mătase în nuanțe de negru, roșu, grena, albastru, mov, verde și maro, în asociere uneori cu firul metalic aurit sau argintat și fluturi multicolori (paiete). Această multitudine de culori și bogăție decorativă deosebește ia somptuoasă de Mușcel de celelalte ii din alte zone ale țării. Femeile aflate în fața războiului de țesut, aveau în minte imaginea ființelor dragi lor, a pământului pe care-l muncesc cu trudă, a luncilor sau pădurilor prin care trec, când se întorc spre casă, inspirându-le motivele cu care își impodobeau țesăturile și alesăturile. Iile erau lucrate în propria gospodărie pe pânză de casă țesută din fire de cânepă, bumbac, in și borangic, fiind valorificată la maximum fără să arunce vreo bucată din ea. Specifică zonei Mușcel era pânza de bumbac cu margini, la extremități de o parte și de alta având dungi portocalii sau albastre. Ia este compusă din două părți: una superioară și una inferioară. Partea superioară se numește trup, făcută din aceeași pânză care se folosește la piepți, spate, mâneci și guler. Partea inferioară are denumirea de poale și pânza folosită era de calitate mai slabă, la capătul poalelor adăugându-se o fâșie de pânză de circa 15 cm, pe care se cos și râurile (aceasta era de aceeași calitate cu pânza folosită la trup). Acest lucru dovedea o experiență îndelungată, deoarece torsul, țesutul, brodatul se deprindeau din copilărie și se practicau până la adânci bătrâneți. În serile lungi de iarnă se toarce firul și se lucrează țesăturile necesare diferitelor piese de port și cele folosite în casă. Pentru trupul iei se utilizau cinci foi cu dimensiuni cuprinse între 43 – 50 cm: 1 pentru piept, 1 la spate, 2 la mâneci, 0,5 la subțioara stângă și 0,5 la subțioara dreaptă. Poalele sunt lucrate din patru foi de câte 42 cm fiecare. În ce privește forma mânecii distingem trei tipuri: mâneca cu manșetă (brețară, obinzică, bandă, pumnaș), mâneca largă și mâneca cu volan (fodore cu creț, fudure). Pentru ornamentarea iilor sunt folosite două tehnici – a alesului în război și a cusutului. Ia aleasă la război se purta de obicei la munca de toate zilele, iar cea cusută se îmbrăca în zilele de sărbătoare, îndeplinând rolul de piesă de podoabă în costumația femeiască, fiind în armonie cu fota (și ea încărcată de decor). Când avea un model de cusătură care nu a reușit sau când se uza, atunci ea se purta și în zi de lucru. Se alege în patru ițe sau mai multe, uneori chiar în opt ițe, materialul folosit la ales era de obicei arniciul, vopsit cu substanțe colorante extrase din diferite rădăcini, flori și tulpini de pe câmpii, dealuri și păduri.
Această practică a devenit cu timpul înlocuită de culorile chimice din comerț. Câmpurile acoperite de alesătură sunt: pieptul, altița, mâneca și gulerul, atrăgând atenția asupra unor părți ale corpului. Ornamentica lor era în general geometrică.
Motivele ornamentale specifice pentru ia de Mușcel prezente și în colecția de ii a muzeului sunt următoarele:
- Motivul decorativ ciarba – caracteristica ornamentului constă dintr-o linie șerpuită, ușor arcuită la punctele de curbură, având aspectul unor coarne. El apare încadrat de alte motive decorative, de spirale dispuse de o parte și de alta a ornamentului.
- Motivul decorativ fuști – semâmând cu niște crestături în lemn, cu niște colți sau triunghiuri înșirate de o parte și de alta a unei fâșii ornamentată. Uneori laturile acestor triunghiuri pot fi linii frânte sau drepte. Acest motiv poartă mai multe denumiri: în Câmpulung de ”brăduleț”, în Nucșoara de ”colț ”iar în Rucăr și Podu Dâmboviței de ”fundățeni”.
- Motivul decorativ melcul – realizat printr-o spirală neîntreruptă brusc semănând cu o cochilie de melc.
- Motivul decorativ mușcate pe rânduri – lucrat în formă de fuști întretăiați de o linie albă, dispus în trei registre pe fiecare mânecă, fiind asociat cu motivul potcovița (are forma unei potcoave).
Alte motive ornamentale mai întâlnim: șerpeasca, stâlpi, șătrănguța, suveicuța, cârliga, șerpișori, boboaca, geometrice, floral stilizate și vegetale.
În acest număr, două cămăși femeiești de sărbătoare, ca parte componentă a costumului femeiesc.
#Ie – Nr. inv. 3566/649, achiziționată de Muzeu în anul 1982, din com. Lerești, sat Voinești, jud. Argeș. Datare: prima jumătate a sec. XX Descriere: Cămaşă femeiască cusută pe pânză de casă, cu arnici negru, mătase mov și roșie, și fir metalic aurit, ornamentată cu motive geometrice și floral stilizate dispuse pe mâneci și pe ciupag. Este încreţită la gât – cu obinzea ornamentată cu motive geometrice, deschizătură pe mijlocul pieptului, mâneca cu manșetă încheiată cu nasture și altiță, cheiță croșetată neagră. Pe spatele iei găsim alte două rânduri cu modele, poalele și ele decorate cu motive geometrice și cheiță croșetată neagră. Cromatica: alb, negru, mov, roșu și auriu. Dimensiuni: L = 127 cm, La = 64 cm, LM = 84 cm, LAM = 35 cm, DG = 21 cm.
#Ie – Nr. inv. 1583/1083, achiziționată de Muzeu în anul 1959, din Pitești, jud. Argeș. Datare: a doua jumătate a sec.XIX – anul 1870. Descriere: Cămaşă femeiască cusută pe borangic (trupul), cu mătase mov, galben, vișiniu, negru, kaki și paiete aurii, ornamentată cu motive geometrice și floral stilizate dispuse pe mâneci și pe ciupag. Este încreţită la gât – cu obinzea ornamentată cu motive geometrice, cu deschizătură într-o parte, mâneca cu volan și cu șnurul aplicat, pe margini croșetați colțișori din mătase. Pe spatele iei găsim alte patru rânduri, poalele sunt separate (din panză de casă), de asemenea decorate cu motive geometrice și floral stilizate, pe margini croșetați colțișori din mătase. Cromatica: alb, negru, mov, galben, vișiniu, kaki și auriu. Dimensiuni: L = 143 cm, La = 45 cm, LM = 65 cm, LAM = 23 cm, DG = 21 cm.
Modelele prezentate, precum și simbolistica acestora sunt dovezi atemporale ale măiestriei și imaginației țărăncii mușcelence, fiind totodată, adevărate bijuterii de patrimoniu etnografic, promovate inclusiv la nivel regal, de către Reginele Elisabeta și Maria.