de Gelu PAULIAN
Într-un spaţiu muntean, de mereu repetată spiritualitate, valorile născute în obişnuinţe de frumos, au creat, de jur-împrejur, înnobilări peste tot locul şi pe toate cele. Au pus simţiri de suflet pe alesături şi cusături, pe covoare, velinţe, păretare, pe îmbrăcăminte şi ceramică. Şi le-au împodobit cu ce au cugetat şi simţit că le este mai drag, ca alcătuiri de forme şi culori.
Şi într-o asemenea bogăţie de bucurii ale vederii, trăitorii acestor spaţii dintre mușcele au trimis la învăţătură pentru zugrăvire de subţire, aici la Câmpulung, fie la Mânăstirea Negru Vodă, fie la şcoala de pe Uliţa Văii, flăcăi, care şi-au însuşit meşteşug de zămislire a preacuvioşilor din buchetul credinţelor străbune. Au învăţat să înfăţoşeze laolaltă alcătuiri de oameni- sfinţi, cu feţe luate din vecini şi, domol, dar mereu, le-au suit în lăuntrul bisericuţelor. Făcători de testamente chipuite pe pereţii Casei Domnului au scris cu forme şi culori o euanghelion (gr. – bună vestire), deci o evanghelie de citit cu sufletul. Iar când au terminat, pe pânze i-au înfăţişat pe cei dragi din jur. Şi, uite aşa, până la noi, aici la Mușcel, s-au ţinut de coada pensulei, frământând curcubeul în căuşul paletei, o seamă de născători de chipuri ori de icoane ale naturii. Dar nu numai dânşii, ci şi alţi, poposiţi la ceas de trăire, între podoabele mamei naturi au lăsat pe bucăţi de mărturii bucuria frumuseţilor din jur. De ar fi să amintim doar de Pârvu Mutu zugravul, sau pe I. D. Negulici, pe Iacovache Constantinescu, G. D. Mirea, pe sculptorul D. D. Mirea, pe eruditul acad. George Oprescu, pe arhitectul Dumitru Ionescu Berechet, pe alt sculptor de mare hărnicie, Constantin Baraschi, Artist Emerit, pe pictorul Nicolae Grant, sau pe Constantin Isachie şi alţii. Şi alţii, în trecere precum, Nicolae Grigorescu, Szathmary, Presiozi, ori artişti de-ai locului: Chirovici, Donici, precum şi o pleiadă de împătimiţi ai artelor plastice din zilele noastre, îngemănaţi în plămada de bune faceri culturale, din lăuntrul Cenaclului Artelor Plastice „I. D. Negulici”, de pe lângă Casa de Cultură “Tudor Muşatescu”.
Şi pentru că noi, cei legați de ARTE, încă de multă vreme, mai avem ceva de spus, scoatem capul în lume, nu numai cu expoziţii, cu spectacole ori concerte ci, iată, şi cu o revistă, de cultură și de Suflet Mușcelean, prin care să stăm de vorbă, la ceas de taină despre frumos, cu restul lumii.
